Gestionarea conflictelor la muncă în relații de competitivitate
Lumea în care trăiești îți oferă un mediu plin de competitivitate în care este necesar să faci față unor provocări pe care viața le scoate în calea ta. Dacă depui efortul să rămâi în joc, te vei bucura de rezultate. Dacă nu, vei rămâne blocat și plafonat, în momente ce te vor ține captiv. Asta se obține în orice competiție indiferent de locul în care se desfășoară, la școală sau la locul de muncă, etc.
Competiția este bună și merită încurajată până la un anumit nivel pentru că te împinge să te depășești, să oferi tot ce ai mai bun și să câștigi. Dacă ajungi la exces, acesta nu îți face bine, motiv pentru care o competiție împinsă peste limită poate produce doar pagube, atât pentru tine cel implicat în competiție cât și pentru cei care sunt în relație directă cu tine. Ca să înțelegem mai bine toate astea, te invit să pornim de la ce înseamnă conflict, competiție și relație de competitivitate, urmând să recapitulăm etapele conflictului apoi la final, să tragi niște concluzii ce te-ar putea ajuta să previi sau chiar să ieși din astfel de situații care te pasc la fiecare pas.
Conform DEX-ului, conflict înseamnă opoziție, dezacord sau incompatibilitate între două sau mai multe părți. Conflictul poate fi sau nu violent.
El poate fi definit ca o situație de competiție în care părțile sunt conștiente de potențialele incompatibilități viitoare, în care fiecare parte dorește să ocupe o poziție care este incompatibilă cu dorințele celorlalți (Boulding). Prin urmare, pentru ca o anumită situație să poată fi numită conflictuală, avem nevoie de două părți conștiente de pozițiile lor, cu dorințe incompatibile care să intre în anumite schimburi: fizice, virtuale, sentimentale etc.
Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat în lucrarea “Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR)” afirmau despre conflict că, acesta este o ciocnire de interese diferite/ antagonice care au obiective incompatibile dacă privim specific însă, din cadru larg, acesta este o incompatibilitate cauzată de nevoi, valori și interese opuse, reale sau percepute. Este acel apel la violență când diplomația și negocierea nu mai au efect. Conflictul poate fi de mai multe tipuri, amintind de cele pentru: interese material diferite, deținerea controlului, idei diferite, resurse folosite s.a. Astfel, ca să putem numi o situație ca fiind conflictuală, este necesară existența a două părți conștiente de pozițiile lor, care au dorințe incompatibile și care să intre în anumite schimburi de tip fizic, virtual, sentimental etc.
Competitia este regasită în DEX, ca o cerere a aceluiași lucru (titlu, funcție, demnitate etc.) pe care-l solicită și alții, concurs sau întrecere.
Astfel, competiția poate fi acceptată ca fiind o incompatibilitate mutuală între pozițiile potențiale ale unor comportamente realizate diferit. Incompatibil mutual înseamnă că fiecare se exclude pe cealaltă și realizarea uneia face imposibilă realizarea alteia. Asta înseamnă că dacă eu am un comportament constant și asiduu care urmărește un anumit obiectiv și acesta se realizează, îmi va aduce atingerea obiectivului urmărit. Competiția este câștigată de cel care iese din zona de confort și care acceptă că poate face lucrurile în mod diferit decât o făcea până la un moment dat.
Competiția poate exista fără conflict și asta depinde doar de participanții din concursul sau întrecerea respectivă și de modul lor de a privi lucrurile.
Dicționarul explicativ al limbii române explică competitivitatea ca fiind capacitatea de a face față concurenței, condițiilor care fac posibilă concurența.
Relația de competitivitate este legătura sau raportul dintre persoanele din mediul în care sunt prezente condițiile care fac posibilă concurența. Putem să ne referim la colegii din același loc de muncă, fie că aceștia fac parte din același departament, din departamente diferite sau fac parte din organizatii diferite ale aceluiași domeniu.
Știind că fiecare dintre noi a trăit cel puțin o experiență de acest tip în viață, te invit să recunoaștem etapele conflictului:
- Dezacordul este acea stare de neînțelegere care apare în urma unor diferențe asupra unor valori, interese, percepții precum și ca urmare a lipsei de informații corecte asupra situației;
- Confruntarea apare pe fondul unor credințe ale celor implicați și care-i motivează pe aceștia să susțină o anumită idee contrară cu a celorlalți;
- Escaladarea este momentul în care tensiunea dintre părțile implicate în conflict este maximă. Principalul motiv al acestei etape este agresivitatea argumentelor care sunt aduse de persoanele implicate. În acest moment acestea tind să oprească discursul, trec la acțiuni iraționale și violente care pot înlocui acțiunea rațională. Acesta este momentul în care se decide dacă se va ajunge la violență sau se va proceda la rezolvarea conflictului.
- De-escaladarea și rezolvarea conflictului sunt două etape care au loc împreună și care au scopul de a obține calmarea situației. Acestea duc la cooperare prin soluțiile raționale care apar.
Ce poți face în astfel de situații?
Contează foarte mult din ce perspectivă privești conflictul. Faci parte din părțile implicate sau ești doar spectator?
- De unde a pornit conflictul? Care sunt cauzele?
- În care din etape se află conflictul?
- De cine ține rezolvarea acestuia?
- Dacă nu ești tu cel care a dat startul: Cum ar fi să nu te alături războiului acelor persoane?
- Dacă ești parte implicată:
Ce ai de câștigat din continuarea lui? Ce ai de pierdut?
Ce urmărești să obții? Ce legătura există între obiectivul tău și colegii tăi?
- Dacă ești observator: Ce ai de învățat din conflictul pornit de colegii tăi? Ce poți face diferit pentru a nu ajunge în situații asemănătoare?
Dacă lipsește echilibrul între competiție și colaborare, limita multora dintre valorile tale poate fi încălcată. Mă refer la faptul că toți dorim respect, apreciere, recunoaștere sau validare din partea celorlalți. Dacă știi să oferi toate acestea, cu siguranță le vei primi și tu, indiferent dacă te afli într-o relație de competitivitate cu ceilalți sau nu.
Indiferent de obiectivele individuale trasate de organizație care sunt diferite, nimic nu susține și nu motivează stările conflictuale. Dacă obiectivele sunt setate corespunzător de liderul echipei din care faci parte, mediul de lucru îți va oferi un cadru relaxant unde îți poți urmări obiectivul propriu și personal fără să simți presiune. Dacă înțelegi că mediul de competitivitate este doar un spațiu în care ești încurajat să-ți manifești cele mai bune abilități și aptitudini, vei ști că, competitivitatea se poate crea și dezvolta sănătos astfel încât TU să poți contribui, atât la realizarea obiectivelor personale, cât și ale întregii organizații.
Bibliografie:
Jones, Gary, (1998), Comportament organizational, Editura Economică, București
http://despresucces.ro/competitia-la-locul-de-munca-razboi-sau-alianta/
https://bia.ro/cum-sa-incurajam-o-competitivitate-sanatoasa-la-locul-de-munca/
Adriana Frățilă
Adriana Frățilă este studentă în anul III la Universitatea Titu Maiorescu din București, coach transformațional și regional manager în organizații de peste 18 ani. Este absolventă de studii de licență în relații publice și comunicare cu master în resurse umane, în cadrul S.N.S.P.A. Ca și coach certificat ANC, lucrează cu persoane care caută să descopere cine sunt și cum pot maximiza potențialul pe care îl au în timp ce, din pălăria de manager și formator organizațional, dezvoltă vânzători și manageri în cadrul domeniului de asigurări de viață. Este pasionată de oameni și de cum le poate fi de folos acestora.