Aș defini mai întâi mediul sănătos:

• Membrii echipei și coordonatorul ei să relaționeze onest, civilizat, flexibil, în toleranță și acceptarea personalității fiecăruia.
• Spațiile în care se desfășoară activitățile să fie sigure, curate, aerisite, prietenoase.
• Timpul de lucru să fie fragmentat de pauze.

Inevitabil, sunt etape în care o echipă nu-și atinge obiectivele. Tu, manager, convoci meeting cu echipa. Analizezi nereușita, daunele, pierderile, ratările. Inteligența ta emoțională și omenia sunt pilonii pe care croiești analiza pierderii. Ca să reduci șansele repetării. Ca să nu–ți dezintegrezi echipa și energia constructivă a indivizilor ei. Ca să nu te urască. Să nu-și piardă încrederea în tine. În tine ca om, ca “șef de haită”. Indiferent cât sunt de prezente digitalizarea și robotizarea, resursa umană este “și baza și vârful” și este inestimabilă.  Că știi cum se zice: ”Vii pentru firmă și pleci de la oameni!” Drept care, îți sugerez:

• Observă și asigură-te că membrii echipei tale au îndeplinite nevoile de bază la locul de muncă:

1. 1. Siguranță, protecție
   2. Există conectare între ei și cu ceea ce au de făcut
   3. Au sentimentul de apartenență ( la echipă, la companie)
   4. Simt ca-și aduc contribuția la proiecte, că ceea ce au de dus la îndeplinire face sens, că ei înșiși contează!

• Învață și aplică elemente din psihologia umană – există “5 butoane universale”: autonomia/libertatea, certitudinea, statutul, familiaritatea, corectitudinea. Fiecare individ are caracteristic un stil de viață, vulnerabilități, sensibilități, frustrări, răni nevindecate sau nici măcar prelucrate/conștientizate. E fundamental să știi, ca manager omenos, cât, cum și când să “apeși” pe aceste butoane. Ca să atingi obiectivele și să menții mediul sănătos, fără daune ireversibile.
• Vorbește-le pe ton ferm, profesional, dar calm și asertiv.
• Ascultă ce are de zis fiecare.
• Pe cine a gresit nu-l judeca, nu-l critica pe el ca individualitate, ci comportamentele lui.
• Adreseaza-i-te unei personae direct, nu vorbi la general: “mi-au spus unii din echipă că așa și pe dincolo, unii dintre voi au făcut asta în loc să facă cealaltă” Creezi suspiciuni și neîncredere în echipă!
• Află motivele, cauzele care au condus la neîndeplinirea obiectivelor propuse.
• Analizează împreună cu echipa dacă se poate corecta ceva, ce se poate evita în viitor.
• Ia măsuri, dă avertismente, dar fără să ameninți, fără să induci spaimă: “Cred că acum așa și atât am putut, e în regulă, ne putem descurca cu ce avem… Important este să învățăm din greșelile făcute (altfel, nici nu am putea avansa în cunoaștere), ne străduim să nu le perpetuăm, să maximizăm calitatea, cantitatea etc în proiectele care urmează…”
• Observă și întreabă dacă starea lor emoțională și fizică este în limite normale.
• Nu-ți descuraja oamenii niciodată! ( desigur, vorbim de ceea ce nu este distructiv)
• Punctează sau chiar laudă-i și pentru obiective, acțiuni aparent minore! Motivează-i!
• Nu merge pe varianta “Dacă te laud, ți-o iei în cap!” – de cele mai multe ori e necâștigătoare, chiar vătămatoare.
• Creează relații calde și prietenoase cu oamenii din echipă, dar setează limite și reguli!

Un manager autentic se clădește în timp, cu dorință, motivație, efort și cunoaștere. O echipă la fel.  E o dezvoltare personală perpetuă. E minunat să obții produse finite, să atingi și să depășești planul, să faci bani, să dai interviuri, dar, mai pe seară și mai spre pensie, oamenii tăi își vor aminti întotdeauna cum și ce i-ai făcut să (se) simtă! Si asta e priceless!