Biroul de acasă – invazia muncii în spațiul personal și provocările echilibrului muncă-familie-viață
Încă înainte de perioada pandemiei, lucrul de acasă, măcar pentru câteva zile pe săptămână, părea un proces plin de promisiuni, fie din cauza evitării traficului, fie pentru a echilibra raportul muncă- familie, fie pur și simplu pentru o calitate mai bună a vieții. Mai ales dacă era pentru o perioadă scurtă de timp și dacă era o alegere personală.
Însă, luna martie a adus la ușa noastră, prin ordin de sanatate publică, obligativitatea lucrului de acasă pentru o mare parte dintre noi, asaltându-ne spațiul personal spre fericirea unora și nenorocirea altora.
Această revoluție a obiceiurilor de lucru și a modurilor de relaționare ne-a zguduit pe toți: a trebuit să ne reorganizăm într-un mediu diferit, să ne adaptăm la noi metode de lucru, să ne familiarizăm în ritm accelerat cu instrumentele de videoconferință, cu orele flexibile și cu gestionarea timpilor de pauză.
Va reveni totul la normal după criza COVID-19?
Cu siguranță nu! Biroul de acasă s-a instalat definitiv și trebuie să ne oferim mijloacele necesare pentru a ne adapta la această nouă realitate. A fost nevoie de o pandemie care să impună standarde de distanțare socială pentru a sparge barierele, deschizând astfel o nouă era în lumea muncii, cea a muncii la distanță, a biroului de acasă.
Acest mod de lucru și de interacțiune impactează atât angajații, cât și companiile și a venit la pachet atât cu avantaje, cât și cu dezavantaje.
Companiile au fost nevoite să se adapteze rapid, să investească pentru echiparea angajaților, să asigure securitatea informațiilor și, nu în ultimul rând, să redefinească întreg managementul resureselor umane.
Angajații, la rândul lor, au fost nevoiți să găsească soluții pentru organizarea unui birou în spațiul personal, să regândească programul zilnic care să includă atât profesia, cât și familia, să se adapteze la mediul uneori exclusiv online de lucru, să își redefinească prioritățile. Mulți dintre angajați s-au pliat mai bine pe acest mod de lucru și au apreciat beneficiile implicite: o autonomie mai mare în organizare, economie mare de timp, timp redus pentru transport, reducerea costurilor cu transportul, concentrare mai bună, dezvoltarea aptitudinilor în zona noilor tehnologii etc. Alții cu siguranță au fost influențați mai mult de dezavantajele venite odată cu biroul de acasă: riscul de izolare socială, riscul de conflicte familiale, riscul de a pierde oportunități de avansare, pierderea spiritului de echipă, estomparea granițelor între profesional și privat, pierderea noțiunii spațio-temporale etc.
Toate aceste aspecte și schimbări bruște au generat și continuă să genereze multiple consecințe pentru sănătatea fizică și mentală a angajaților. Și pentru că știm cât de importantă este echilibrul emoțional al angajaților pentru sănătatea companiei, vom enumera câteva dintre multiplele consecințe psihologice evidențiate în rândul persoanelor care lucrează de acasă:
- Stres, presiune și anxietate generate în principal de: stare de incertitudine, stresul legat de zona tehnologică, de a nu putea să răspundă la așteptările colegilor sau ierarhiei, de a nu putea să găsească echilibrul între viața profesională și cea personală. Biroul de acasă devine omniprezent și invaziv și, deci, generator de stres și provocator de anxietate. Până la burn-out mai este doar un pas.
- Deprimare care se poate transforma ușor în depresie, ca urmare a epuizării și a lipsei de contact social, al însingurării și al izolării. La acestea se adaugă incertitudinea economică, nesiguranța locului de muncă și sentimentul de abandon. Camaraderia și sentimentul de apartenență nu se simt și nu se transmit la fel prin intermediul calculatorului.
- Tulburări de somn și ritm biologic. Multe dintre persoanele care lucrează de acasă suferă de tulburare de somn sau chiar de insomnie severă. Aceasta se instalează pe fondul oboselii cronice din timpul zilei, a pierderii de energie, din cauza incapacității sau imposibilității de a separa zona profesională de cea personală, a lucrului continuu fără pauze, etc
- Creștere în greutate și tulburări alimentare. Factorii principali aici sunt: schimbarea programului de lucru, mesele neregulate și la ore nepotrivite, stresul care generează mâncatul obsesiv sau, în contrast, lipsa drastică de apetit, lipsa de mișcare.
- Pierderea stimei de sine și neglijența fizică, generate de dezamăgire, de lipsa contactului social cu alte persoane, de oboseală, sau de programul prea încărcat.
Toate aceste aspecte pot genera o serie de consecințe la care angajatorii trebuie să fie atenți și pe care ar fi de preferat să le prevină. Ne referim aici la efecte asupra companiei, precum: scăderea productivității, scăderea motivației, disiparea responsabilității, ineficiență în rezolvarea sarcinilor, erori repetate în excutarea proceselor, lipsa organizării, pierderea sentimentului de apartenență la cultura organizațională și lista poate continua.
Știm cu toții că este mai bine să previi decât să tratezi și, de asemenea, știm că vă doriți o companie sănătoasă, deci angajați sănătoși. De aceea este poate necesar să revizuiți prioritățile și fiți preocupați atât de siguranța economică a angajaților, cât și de sănătatea lor psihologică, deci să luați în calcul o reconfigurare a managementului de resurse umane.
Haideți să fim pregătiți împreună pentru un viitor care necesită un management mai flexibil, mai adaptat, care promovează operațiuni mai productive, dar și mai umane!
Cristina Baldovin
Licențiată în psihologie, Cristina Baldovin este psiholog clinician în supervizare și psihoterapeut adlerian, cu experiență în terapia individuală, de cuplu și de familie, consiliere pe relația părinte-copil, terapie de grup, dar și lucrul cu adolescenții. Cristina vede în relația terapeutică un parteneriat, un proces de descoperire împreună a resurselor, de reașezare a convingerilor, de atingere a variantei optime a relației cu sine și cu ceilalți. Crezând în puterea fiecăruia de a-și rescrie propria poveste, Cristina se ghidează după motto-ul “Suntem ceea ce decidem să fim. Totul poate fi și altfel!”.